Un parc cu cap

Unde iarba-i mai verde ca-n Herăstrău. La propriu. Şi e şi gazon. Pe ici tuns proaspăt, pe colo mai puţin, dar e gazon. Verde.

Unde băncile sunt mai multe, mai bine puse, nu ca-n Cişmigiu, să-ţi respire vecinul în obraz. Şi bănci adevărate, nu scânduri rupte şi mucegăite sprijinite de un cadru metalic din vremuri apuse.

Unde dalajul de pe jos te lasă să mergi şi pe role, şi cu bicicleta, ba mai arată şi bine pe deasupra.

Unde locurile de joacă pentru copii au dale speciale pe jos şi unde nu rişti să dea leagănul peste tine sau să rămâi cu mânerele-n mână.

Unde sunt difuzoare peste tot dar nu auzi muzica decât dacă vrei, unde nu-ţi trezesc clopoţeii copilul şi nici instinctele animalice.

Unde găseşti imagini „din filme”, cu un copac uriaş superb înconjurat de băncuţe cochete.

Unde lacul nu pute.

Unde nici să vrei nu găseşti junk-food, cu atât mai puţin să fure ochii copilului cu n ambalaje ţipătoare. Şi unde găseşti, chiar la ieşirea din parc, un chioşc cu fructe şi legume.

Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

În I.O.R.