marți, 17 august 2010

Co-sleeping

Si s-a intamplat. Cumva simtisem de mai demult, de asta m-am si 'pregatit'. Dar parca nu ma asteptam ca totul sa fie atat de clar pentru el.

In trei, mereu a dormit la mijloc, de-a latul. Rareori cu capul la noi.
Ei bine, in ultimul timp sugea, se ridica in fund, si cauta sa-si gaseasca loc undeva la picioare, de obicei in coltul meu. Nu era o problema pentru mine, caci pozitii se gasesc intotdeauna si oricum aveam loc. Insa am simti ca trebuie sa ii aduc patutul.

Mi-ar fi placut sa luam unul nou, la fel ca cel mare, in care dormeam cu totii, dar cu o saltea mai mica. Nu a fost momentul potrivit, asa ca l-am scos de la naftalina pe cel exilat pe balconul mamei acum mai bine de doi ani. Nu mai stiu cat timpne-a luat sa ne dam seama ca impreuna ne e cel mai bine, oricum cateva luni, nu mai mult. Prea mult, daca e sa ma intrebi acum :(

Am adus patul, l-am montat impreuna, apoi am avut musafiri, apoi am fost plecati...Si apoi ne-am intors. S-a intins in patul mic, m-a chemat 'la intalnire' si s-a culcat. A doua zi la fel. A treia la fel. In a patra s-a aruncat in patul mare, in mijloc. A stat un pic apoi mi-a zis : 'mami, fa-mi un pic de loc sa trec'. S-a mutat in patul lui si ne-am luat de mana. Si am adormit amandoi.

Nu stiu ce sa fac noaptea.
Ma intind peste patul lui si-l tin in brate.
Incerc sa ma intorc la Alex si sa il tin pe el insa mi se pare atat de maaaaare :)
Dorm de cele mai multe ori pe marginile de lemn ale paturilor noastre.
Si imi dau seama ca baietelul meu a crescut ataaaat de mult. Intr-atat de mult incat co-sleepingul nu i se mai potriveste.


Nu pot decat sa ma bucur ca eu sunt cea prinsa pe nepregatite si nu invers.